STRATEGII INDIVIDUALE ȘI DE GRUP DE TRATARE A LEGĂTURILOR DE ATAȘAMENT TOXIC FORMATE ÎN TIMPUL COMUNISMULUI ȘI A DISFUNCȚIILOR DE STRES POST-TRAUMATIC DE MASĂ ȘI CONȘTIENTIZAREA PUBLICĂ A NECESITĂȚII DE IMPLICARE SOCIALĂ

INTRODUCERE

”Pietrele şi beţele,

Îmi pot rupe oasele,

Dar cuvintele nu mă ating.”


Atunci când moș Brucan a spus după Prima Revoluție anticomunistă că va fi nevoie de minim 25 de ani ca să începem să funcționăm corect, am crezut că bate câmpii.

Aveam 14 ani și credeam că le știu pe toate. Și știam desigur că românii sunt cei mai inteligenți și mai capabili. Nu erau ei printre cei mai numeroși ”expați” avant la lettre în Microsoft?

Prea puține știam atunci că viața reală nu e decupată nici din cărți, nici din povești, că nu e suficient să elimini eroul negativ al structurii narative ca să apară brusc soarele și totul să fie în bun echilibru.

Atunci nu aveam idee despre regulile după care funcționează societatea, credeam că oamenii sunt eminamente buni și binevoitori unii față de alții, așa cum citisem în cărțile de beletristică.

Azi, după ce au trecut aproape 30 de ani de la decembrie 1989, încă nu ne apropiem de zona în care să funcționăm corect deoarece în tot acest răstimp au existat oameni cu agende personale ascunse, care în tot acest timp au menținut ”moștenirea psihologică” a eroilor negativi ai comunismului și au împiedicat în mod sistematic, în beneficiul lor exclusiv, atingerea unei stări de normalitate (nu a uneia normalizate), auto-sustenabilă, benefică unui procent cât mai mare din poporul român.

Au făcut acest lucru atât cu bâtele cât și cu cuvintele. Acolo unde bâtele au avut un efect imediat și vizibil, s-a putut lupta într-o oarecare măsură. Însă acolo unde retorica de sorginte comunistă/ marxistă a inundat, năboirea a fost atât de vastă încât a anesteziat un procent uriaș de mare al populației.

De aceea, din punctul meu de vedere consider este esențial ca măcar în 2018 să înceapă conștientizarea unui aspect elementar, aflat în plină vedere și tocmai de aceea foarte greu de perceput: faptul că în conformitate cu procentele BEC un procent de 77,5% din populația cu drept de vot din România a fost contaminat într-o măsură mai mică sau mai mare cu un agent psiho-patogen absolut devastator, anume formarea de legături legături de atașament toxic pro comunism, prima cauză a instalării disfuncțiilor de stres post-traumatic, denumit colocvial și sindrom Stockholm.

Această lucrare este dedicată celor care vor să se implice în vindecarea comunităților din care fac parte de aceste legături de atașament toxic.

Este structurată în două părți majore:

- diagnoză (argumentarea afirmațiilor de mai sus, modalități de comunicare cu astfel de persoane, ajutor pentru conștientizarea situației)

- strategii de autovindecare și vindecare colectivă.

Nu îmi permit să cred nici că diagnoza pe care mă voi strădui să o fac este exhaustivă, nici că strategiile pe care le propun sunt universal valabile și infailibile.

Orice alte argumente pe care le vor aduce alte persoane sunt binevenite.

Acolo unde strategiile de auto-vindecare și vindecare colectivă pe care le propun eu nu sunt cele mai bune sau pur și simplu dau greș, măcar au meritul de a demonstra că acele soluții există. Iar acolo unde există o soluție, pot exista multe altele sau poate fi îmbunătățită.

Toți cei care doresc să mi se alăture în acest demers sunt bineveniți.


Data: duminică 19 august 2018
Loading...