Eu m-am săturat de atâta pătimire inutilă, dar asumată cu stoicism

Ce scria Octavian Goga, în 1916, despre politicienii români


 

Octavian Goga: „România nu se prăbușește din cauza numărului dușmanilor, ci din cauza meningitei morale”


Octavian Goga, 1916: „România, țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.””


 

Dacă nu mi-aș aduce aminte de comentariile unui drag prieten referitor la langajul pe alocuri excesiv de buruienos pe care îl am atunci când sunt nervoasă, aș începe articolul ăsta cu o bună și frumoasă serie de înjurături șantierești la adresa lui Goga.


Așa că nu o să încep cu înjurături ci cu o serie de fapte. Pe care le-am căutat cu Google, ca să nu fiu acuzată că inventez.


Conform Wikipedia – iar Wikipedia teoretic citează site-uri guvernamentale, România este ... al nouălea stat după suprafața teritoriului (238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori)[10] dintre statele membre ale Uniunii Europene.


Deci, după niciun fel de statistici nu putem spune că România e o ”țărișoară”. Dar astfel de fapte seci nu-s de natură să-i împiedice pe văicăritorii de profesie, printre care inclusiv cei care difuzează, redifuzează și răsdifuzează acest nefericit extras din Goga. Cu tot respectul față de opera poetului Goga, politicianul Goga totuși a fost un politician. Și încă unul pentru care demagogia a făcut parte din fișa postului. Care a avut nevoie de voturi. Și care credeți că e cea mai ușoară cale de a obține voturi? Din nefericire nu este de a prezenta fapte logice – altminteri acum nu aniversam 28 de ani de neocomunism, ci de a emoționa interlocutorul. Iar a prezenta realizările adversarilor (pe vremea aceea adversarii politici chiar aveau realizări, nu tăiau paMblici pentru fiecare mmp de autostradă sau orice budă anexată unei instituții) ca fiind eșecuri, e o veche și venerabilă tactică de a atrage electoratul. Se practică de prin Grecia antică încoace, fără remușcări. Și da, trebuie să admit, cuvintele spuse de Goga dor în draci. Din nefericire însă nu sunt o chemare la luptă ci una la jelanie. Goga, nu uitați, n-a fost poetul avântului național ci poetul pătimirii noastre.


Sincer, habar n-am dacă în contextul 1916 acele cuvinte au fost reale. Părerea mea personală, privind retroactiv la ce s-a întâmplat atunci aș zice că au fost o imensă demagogie. Azi însă aș zice că se apropie de adevăr.


Nici măcar azi, când e cred cel mai negru ceas al neamului românesc, refuz să cred că sunt adevărate. Nu suntem o țară minoră. Și nici o țară de secături. Ceea ce suntem, suntem un neam care în proporție de cca 40% suferă de sindrom Stockholm și încă vreo 25% suferă de disperare cronică. Și din nefericire suntem o țară care acceptă de 28 de ani să ne conducă tot secăturile, la fel cum am fost forțați să acceptăm în ”47 când tancurile sovietice au adus ”acasă” secăturile care se refugiaseră la ei.


Și da, sindromul Stockholm e o boală, ca și disperarea cronică.


Însă știți care e vestea bună? Și disperarea cronică și sindromul Stockholm, o dată diagnosticate ca atare, acceptate nu ca fiind o problemă ci acceptate ca o problemă deținută, pot fi tratate.


Într-adevăr, trebuie dedicație și foarte multă implicare din partea politicienilor emergenți în primul rând – da, recunosc, așteptăm de la domniile voastre multe. Însă nici beneficiile pe care le veți obține domniile voastre nu sunt tocmai de trecut cu vederea, să nu uităm asta. Și de asemenea trebuie implicare civică din partea tuturor celor care fie se tratează pe cont propriu de sindromul Stockholm, de disperare și de comunism moral.


Ceea ce însă ar trebui să vedem fiecare dintre noi este faptul că de data aceasta ”virtutea nu e singura sa recompensă” ci recompensa va fi imensă pentru fiecare dintre noi, cei care renunță la ideea de destin tragic național și refuză cât se poate de logic să-și mai irosească viața pătimind, fără să lupte pentru ceea ce-și dorește, doar acceptând timid și umil ceea ce i se dă.


 
 
Data: luni 16 iulie 2018
Autor: Mira Mincă
Loading...