Mergem mai departe!

Iohannis este văzut fie ca


- incompetent. A ajuns acolo accidental pe un vot anti-Ponta, fără să știe lumea ce poate și ce nu poate iar acum îi vedem limitele


- Este vazut ca un german inflexibil. Mulți spun că aici și acum este nevoie de un președinte care "rezolva problema", care coboară în tranșee. Cu ieșiri publice extrem de rare, Iohannis este acuzat că nu lupta la capacitate maximă, că nu utilizează toate armele pe care oamnii i le-au dat când l-au votat. Nu apare la televiziuni in dezbateri, da declarații extrem de rar, când le da, vorbește silabisit, nu face acte caritabile, nu este un liant al politicii românești cum prevede Constituția, nu invită partidele la negocieri etc. Poate este doar diferit de noi românii? Poate vrea să insufle o nouă modalitate de a face politică în România? O modalitate mai... civilizată? Ce ne facem însă dacă nu este momentul sau dacă prea puțini îl înțeleg?


- alții îl văd că un strateg neegalat. Sunt persoane care spun - "Lasă că știe Președintele ce face. Are un plan. Nu înțelegeți voi!". 

Această idee însă exasperează fiind repetată de aproape doi ani la fiecare dezamăgire produsă de Iohannis pe fondul neimplicării sale ferme împotriva abuzurilor PSD. 


- Tradare. Există argumente și pentru trădare și lașitate. Este posibil ca Iohannis să fie doar santajabil și las și să facă intentionat acest non-combat .


Insă in afară de varianta trădării, toată lumea cred că ar trebuii să fie de acord că Iohannis nu susține abuzurile PSD.

Cumva, cu stilul sau greu de înțeles, încet și poate ineficient, el susține statul de drept din România.


Care sunt factorii care se opun transformării Romanieii într-o țară gen Turcia? 

Președintele, protestatarii, sistemul juridic, influența țărilor civilizate și alte câteva institutii.

Președintele rămâne așadar unul dintre foarte putinii aliati si unul cu o forță excepțională în această bătălie. Putea să fie mult mai mult. Putea să fie liantul tuturor forțelor. Putea să.. putea să... putea să... însă nu este. Însă ce este, tot este o armă foarte utilă.


Această demitere a Laurei CK produce numeroase efecte negative însă probabil cel mai devastator este efectul asupra moralului - efect pe care trebuie să îl depășim.

Trebuie să ne repliem, să îl acceptăm pe Iohannis cum este, să înțelegem că el este unul dintre cei mai puternici aliati în această lupta și să NU îl indepartam de noi.


Aici este vorba despre victorie, despre salvarea României și despre noi - nu despre Iohannis. 

Suntem noi mai buni că el că să dăm cu pietre? Uitați-va la protestatari. Nu au existat doi protestatari care să nu se atace, demoralizand populația.

Uitați-va la politicieni - ei nu înțeleg gravitatea momentului istoric și nu se aliază ci urmăresc în continuare mica fripturică.


Adevărata problema nu este Iohannis - adevărata problema rămâne PSD și Dragnea. Iohannis - cum necum, ne este aliat.

Fie el incompetent, fie neadaptat la politică românească sau la situația de moment, fie că are un plan genial pe care noi nu îl înțelegem, Iohannis ne este aliat.

Trebiue să depășim momentul dezamăgirii și să continuăm lupta. 

Acum mai mult că niciodată - societatea românească trebuie să își găsească resurse să depășească momentul. Ar fi mult mai ușor dacă am avea un lider, dacă am avea un plan, dacă am avea pe cineva să ne călăuzească însă nu avem. Asta e. 

Mergem înainte!

Ne ridicăm, ne ștergem și ne aranjăm ținuta, forțăm un zâmbet și pornim din nou la drum.

Trebuie să învingem!

Data: marţi 10 iulie 2018
Autor: Alex Toader
Loading...